Cozonacul este unul dintre dulciurile cel mai iubite de către români, care se face în special în perioada sărbătorilor. Acest dulce este, poate, unul dintre cele mai comune produse pe care le găsim în cosurile de Crăciun corporate. Nu exista coș cadou care să nu conțină un cozonac, cum nu există casă de român unde să nu se facă cel puțin un cozonac de sărbători. În cazul în care ți se pare o corvoadă să faci un cozonac, ei bine cei de la GiftIdea.ro îl comercializează gata făcut.

Cozonacul este un tip de pâine dulce dospită, de obicei pregătită în România pentru fiecare sărbătoare majoră (Crăciun, Paști).

Este posibil ca primul cozonac să fi fost făcut în Egiptul Antic. Există dovezi care atesta că astfel de cozonaci erau făcuți cu miere și umpluți cu semințe. Grecii au luat de la egipteni interesul lor pentru preparatele din bucătărie, făcute cu drojdie și aluaturile frământate. Desigur, grecii au și ei varianta lor de cozonac. Aceștia îl fac cu miere, stafide și nuci. Cozonacul grecesc se numește plakoús (placky). Rețeta grecilor a fost „furată” mai apoi de către români, care au adăugat fructe uscate cozonacului. La început au existat doar două tipuri de cozonac, denumite libum și placenta.

Libum era similar cu un tort mic, folosit ca ofrandă pentru zei. Versiunile apărute ulterior puteau fi consumate și de oameni, nu erau făcute doar cu scopul de a fi ofrandă pentru zei. Placenta, mai elaborată, este un cozonac realizat din brânză, stafide și arahide, care de regulă era servit cu un vin dulce. Deși au luat drojdia făcută de greci și egipteni, românii au descoperit toate posibilitățile oferite de acest ingredient magic atunci când era adăugat în aluaturi, devenind astfel adevărați maeștri de patiserie. În Evul Mediu, brutarii europeni preferau sa facă adesea cozonac cu fructe uscate, deoarece acesta dura mult mai mult.

În România, rețetele pentru cozonac diferă destul de mult de la regiune la regiune. Aluatul este în esență similar în întreaga țară: o pâine simplă dulce făcută din făina, ouă, lapte, unt, zahar și sare. În funcție de regiune, se pot adăuga oricare dintre următoarele: stafide, rahat, coaja rasa de lămâie sau portocală, nuci sau alune, precum și esențe de vanilie sau de rom. Cozonacul poate fi presărat cu semințe de mac pe partea de sus. Alte stiluri dictează folosirea unui amestec de umplutura, de obicei un amestec de nucă măcinată cu semințe de mac, pudră de cacao, esență de rom sau stafide. Aluatul este modelat într-o formă plată, iar umplutura este întinsă pe toată foaia. Apoi se rulează și se introduce într-o formă de copt, în cuptor.