Țineți minte trei cuvinte:
„La plăcinte înainte!”
Manâncă lumea până crapă
Că sunt cu brânză și cu ceapă!

INGREDIENTE

• 500 gr faina
• 300 ml lapte
• un ou
• un plic de drojdie uscata
• 30 ml ulei
• un praf de sare
• 400 gr telemea
• 2 fire de ceapa verde

PLAN DE LUCRU placinta cu branza

1. mai intai facem aluatul: amestecam drojdia cu laptele caldut si turnam peste faina. Framantam impreuna cu un praf de sare si oul cateva minute. Adaugam uleiul si continuam sa framantam pana se incorporeaza si obtinem un aluat care sa nu se lipeasca de maini. Lasam aluatul la dospit, intr-un mediu cald, aproximativ 30 de minute (pana isi dubleaza volumul).
2. zdrobim telemeaua cu o furculita si o amestecam cu ceapa tocata marunt
3. impartim aluatul in 8 „bilute”. Trecem cu sucitorul peste fiecare biluta pana formam o foaie rotunda subtire ca de placinta. Punem in centru amestec de branza cu ceapa. Unim marginile foii peste umplutura si trecem din nou cu sucitorul peste aluat, pana obtinem o foaie subtire cam de jumatate de centimetru.
4. ungem cu ulei o tigaie si lasam pe foc pana se incinge bine. Frigem placintele aproximativ doua minute pe fiecare parte, timp in care se rumenesc.
5. pofta buna!

Gustos.ro a scris  ca originile exacte ale producerii branzei sunt necunoscute, iar estimarile aproximative se situeaza din 8000 inainte de Cristos pana in 3000 inainte de Cristos. Creditul pentru descoperire apartine cel mai probabil triburilor nomade turce din Asia Centrala, cam in acelasi timp cu inventarea iaurtului, sau popoarelor din Orientul Mijlociu. O legenda comuna despre descoperirea branzei povesteste despre un nomad arab carand lapte de-a lungul desertului intr-un recipient facut din stomac de animal, care a descoperit cum laptele a fost separat in branza si zer de catre cheagul din stomac.
Lasand la o parte legendele populare, cel mai probabil branza a aparut ca o modalitate de conservare a laptelui batut si acidulat prin presare si sarare, cheagul fiind introdus mai tarziu – poate cand cineva a observat ca branza preparata intr-un stomac de animal este mai solida si are o textura mai buna.
Cea mai veche dovada arheologica a producerii de branza a fost gasita in picturile din mormintele egiptene, datand in 2300 inainte de Cristos. Cele mai timpurii branzeturi au fost probabil destul de acre si sarate, similare in textura cu branza taraneasca sau branza feta.